De acum inainte comemorarea lui Mihai Eminescu devine si a lui Grigore Vieru - probabil cel mai mare admirator (nu in viata) al sau.
Poate că întradevăr ochii femeii iubite sunt marginea lumii.
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.
Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.
Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.
Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
La zidirea soarelui, se ştie, Cerul a muncit o veşnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu... Ne-am ales cu domnul Eminescu. Domnul cel de pasăre măiastră Domnul ce de nemurirea noastră. Suntem în cuvânt şi-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece. | Mi-l furară, Doamne, adineauri, Pe înaltul domn cu tot cu lauri. Mă uscam de dor, în piept cu plânsul, Nu ştiam că dor mi-era de dânsul, Nu ştiam că doina mi-o furară Cu străvechea şi frumoasa ţară. | Am şi eu pe lume parte: Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte, Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte, Acum nimeni nu mă poate minte Bine ai venit în casa nostră, Neamule, tu, floarea mea albastră. Suntem în cuvânt şi-n toate Floare de latinitate, Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece! |
S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.
~*^|_|^*~
Comitelul Olimpic Roman
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu